Am avut recent o dezbatere cu mai multi executivi legata de un paradox prezent in multe companii.  Mai exact diferenta intre angajamentul real (al carui nivel se vede in cresterea exponentiala a numarului de CV-uri trimise recruiterilor in ultimii ani) si rezultatele studiilor legate de nivelul de angajament in organizatii. Studii care de multe ori scot in evidenta un nivel mai ridicat al acestuia decat este in realitate.

Am decis sa las acest articol fara o concluzie deoarece consider este mult mai relevanta concluzia voastra, a celor care il cititi. In schimb as vrea sa va pun cateva intrebari inspirate din discutiile pe care le-am avut cu diferiti manageri:

1. Cati manageri au echipe mai mici de 5-6 oameni in organizatia voastra?
2. Presupunand ca in acele sondaje oamenii raspund autentic (in mod evident pe baza perceptiei pe care o au), cat de probabil este ca o parte din acei manageri sa devina defensivi si sa doreasca sa se razbune atunci cand vad cum sunt perceputi de subordonati?
3. Cat de probabil este, chiar daca sondajul este anonim, ca managerul sa isi poata da seama cine a raspuns?

…

4. Astfel, cat de probabil este ca un angajat sa fie cu adevarat sincer intr-un chestionar anonim, din moment crede ca are un manager care ar putea sa se razbune? Deoarece toata lumea stie daca managerul lor poate sau nu sa primeasca feedback asa cum trebuie.
5. Cati dintre voi simtiti ca liderii din companie sunt egoisti, cu o orientare pe termen scurt si lipsiti de compasiune dar, totusi, punctajele legate de nivelul de angajament sunt ridicate si probabilitatea ca acestia chiar sa isi schimbe comportamentul este mica? Este destul de confuzant, nu?

Nu spun ca nu exista companii unde realitatea este similara cu rezultatele, deoarece ele exista. Eu doar le provoc pe cele unde realitatea este de multe ori opusa rezultatelor si unde raspunsurile sunt date pentru ca angajatilor le este frica sa spuna adevarul.

Unii dintre voi s-ar putea intreba care este solutia.

Depinde.

O solutie (cu efecte pe termen mediu spre lung) este ca valorile morale (etica, compasiune, responsabilitate etc) sa fie folosite drept criterii de angajare si concediere incepand de la top management pana la entry level. Acest lucru nu este usor si observam de multe ori ca organizatiile continua sa angajeze manageri toxici pentru ca acestia aduc rezultate foarte bune pe termen scurt.

Este nevoie de angajament din partea top managementului si nici un compromis atunci cand vine vorba de retentia / promovarea / angajarea unor oameni cu un nivel ridicat de performanta dar cu un caracter neproductiv.

Voi ce credeti?