A gresit oare Buddha?

Cateva perspective despre fericire si success…

Tocmai ce terminasem alergarea mea de dis de dimineata in padurea Snagov si am oprit cartea audio pe care o ascultam pentru a ma bucura de ciripitul pasarilor si de peisaj pentru ultimele cateva sute de metri. Soarele incepea sa apara mai puternic prin verdele de Mai si trei caprioare speriate au trecut prin fata mea. 

Zambind, m-am decis deodata sa fac un scurt ocol si sa imi prelungesc plimbarea de “cool-down” pentru a asculta una dintre meditatiile mele ghidate favorite de la Plum Village App, Thich Nhat Hanh – “The First Four Exercises of Mindful Breathing”. Pentru mine, vocea lui Thich Nhat Hanh este una dintre cele mai calme si prietenoase voci pe care le-am auzit. La masina mai continui cu inca 5 minute de meditatie cu ochii deschisi, oferita de Shirzad Chamine.

Ajung acasa, unde sotia si copii mei tocmai ce se trezisera si cel mic a inceput sa se catere pe mine. Fac un dus rapid, imi fac cafeaua si ma asez pe scaun, abia asteptand sa ma mai joc un pic cu copii mei inainte de a incepe munca. Ma simt…fericit si plin de recunostinta.

Subiectul fericirii este unul care ma fascineaza de foarte mult timp. Insa in ultima perioada aceasta fascinatie a crescut din ce in ce mai mult pe masura ce am realizat cat de diferiti suntem si cat de diferit interpretam fericirea.

Stiu ca fiecare dintre noi interpreteaza fericirea in propriul fel, insa am descoperit trei abordari foarte interesante pe care m-am gandit sa le impartasesc cu voi. A se nota ca nuantele sunt foarte importante si nimic nu exista in termeni absoluti. In special cand vine vorba de o tema de discutie atat de subiectiva.

Un studiu global legat de fericire prezentat in documentarul Happy” regizat de Roko Belic (regizorul Bruce Almighty, Genghis Blues, I am, etc.) arata ca fericirea este, dupa cum apare si in imaginea de mai jos, 50% genetica, 10% statut social si bogatie materiala, 40% activitati intentionate (propriile alegeri).

Ce este fericirea?

Concluziile de mai sus din The Happy Movie sunt prezentate intr-un mod similar si in “The Happiness Hypothesis”, unde scriitorul, Jonathan Heidt, vorbeste despre una dintre cele mai importante idei din psihologia pozitiva – o idee pe care Lyubomirsky, Sheldon, Schkade si Seligman o denumesc formula fericirii:

formula fericirii

De dragul claritatii ma voi referi aici la bucuria temporara atunci cand aduc in discutie o „fericire” traita pe termen scurt (precum sunt majoritatea satisfactiilor generate de elementul „C”) si la fericire cand vorbesc despre o stare de spirit mai profunda si mai de lunga durata.

Sunt convins ca unii dintre voi vor provoca aceasta idee, spunand ca sunt foarte putine diferente sau ca nu exista diferente deloc intre cele doua. Dar este ok sa avem puncte de vedere diferite.

„cand toata lumea gandeste la fel, nimeni nu gandeste foarte mult” – Walter Lipmann

O abordare de business

Cand am facut cunostinta acum ceva ani cu profesorul Kevin Kaiser (in acel moment preda la INSEAD, acum este profesor la Wharton) am fost intrigat si fascinat de perspectivele sale legate de crearea de valoare si etica. Daca ati citit cartea sa The Blue Line Imperative veti intelege ce a fost atat de fascinant. Ca sa nu mai vorbesc ca am participat la clasa sa…

In aceasta carte el vorbeste, dintr-o perspectiva de business, despre faptul ca valoarea este doar un alt termen pentru fericire:

„Indiferent ce produse sau servicii ne straduim sa dezvoltam, obiectivul nostru per total este acelasi: livrarea de fericire catre noi si crearea de valoare continua in vietile noastre. (…) Pentru ca o afacere sa supravietuiasca sau sa creasca, trebuie sa livreze o forma de „fericire” pentru care clientii sunt dispusi sa plateasca.”

Continua prin a spune ca daca un produs sau serviciu este interesant, util, captivant, relaxant, reduce disconfortul etc, atunci aduce fericire. Daca reusesti sa afli ce ii face pe oamenii fericiti, il produci folosind un ROIC competitiv si il livrezi in mod sustenabil, atunci creaza valoarea.

El defineste afacerile ca fiind „creatori de produse sau servicii care ne fac un pic mai fericiti in fiecare zi”.

Ca de obicei, consider ca aceasta teorie este puternica si foarte bine scrisa insa sunt 2 elemente pe care le vad din ce in ce mai des aparand in jurul nostru. Elemente care ma fac sa ma gandesc cate dintre companiile de azi sunt orientate pe a livra valoare sustenabila?

Primul este legat de lacomie, de frica si egourile pe care le vad prezente in foarte multe organizatii. Acestea distorsioneaza / afecteaza impactul valorii pe care o ofera colaboratorilor (am scris despre asta intr-un articol anterior denumit In cautarea sensului).

Cel de-al doilea element tine de multitudinea de mesaje pe care le primim prin intermediul reclamelor. Mesaje care dau de inteles, in mod tacit, ca fericirea vine in mare parte din exterior si ca prin acumulare, prin a cumpara mai mult, prin a face mai mult, prin a avea mai mult, prin a fi mai frumos etc vom fi mai fericiti.

Aceste mesaje subliminale (sau uneori directe) care ne dau de inteles ca ar trebui sa fim ingrijorati de absolut orice – de faptul ca imbatranim, de aspectul fizic, de faptul ca nu suntem la moda, de frica de a nu ramane in urma, etc – sugereaza ca avem nevoie de toate aceste lucruri pentru a fi fericiti.

Dar chiar avem nevoie de atat de multe lucruri pentru a fi fericiti? In mod cert avem nevoie de o parte din ele pentru a acoperi nevoile noastre de zi cu zi, dar efortul neechilibrat de a acumula (in special bunuri de lux) este o capcana a fericirii. Urmarim acest scop de cele mai multe ori crezand ca ne va face fericiti cand de fapt nu se intampla asta.

Ca sa nu mai vorbim ca una dintre cele mai mari minciuni pe care ne-o spunem este ca „Voi fi fericit cand” si investim majoritatea timpului si energiei noastre urmarind o tinta fara a ne bucura de calatoria spre acest obiectiv, o calatorie numita…viata.

Toate lucrurile de mai sus ma fac sa ma indoiesc ca, daca nu ne-am tine ocupati urmarind succesul, sau fiind intr-o stare de nelinistite din cauza stirilor sau reclamelor ingrijoratoare pe care le vedem in media si in schimb, am alege sa fim fericiti cu propria versiune a existentei noastre, lucrurile ar fi mult mai bune.

Si cand ma refer la succes, ma refer la succes asa cum il defineste societatea – renume, bani, marimea companiei, numarul likeurilor etc. Nu se pune pret pe semnificatie, impact pozitiv, crearea de valoare autentica. Bineinteles, ca multi vor argumenta ca a oferi un salariu si a sustine traiul a mii de angajati este creare de valoare.

Din punctul meu de vedere este doar partial creare de valoare si o vad ca fiind creare de valoare in mod autentic daca acei mii de angajati al caror trai este sustinut sunt grupati in jurul unei misiuni si scop cu semnificatie. Daca acea companie afecteaza sanatatea si siguranta altora prin produsele si serviciile sale atunci valoarea nu se creeaza. Sau daca apare (cum este in cazul multor producatori de mancare nesanatoasa) acea organizatie trebuie sa ia masuri pentru a contrabalansa efectul principal.

Fericirea vine doar din interior? 

Teoria budistilor si stoicilor este ca in interiorul nostru avem tot ce ne este necesar si impactul restului lucrurilor poate sa fie controlat.

Nimeni nu spune ca este ceva usor, ci doar ca noi, oamenii, am putea sa gasim fericirea oprind tulburarile externe asupra pacii noastre interioare. Fericirea este modul nostru automat.

Shirzad Chamine, profesor la Stanford si o sursa majora de inspiratie pentru mine, echipa mea si o mare parte din clientii mei, spune in cartea sa Positive Intelligence ca „Fericirea este un joc interior, literalmente si neurochimic.”

Dr. Dean Ornish de la Harvard Medical School scrie in cartea sa intitulata The Spectrum ca

„atunci cand suntem mai degraba definiti interior – i.e. atunci cand realizam ca aceasta pace este starea noastra naturala pana in momentul cand o perturbam – atunci putem sa iesim in lume si sa realizam si mai mult, fara a ne stresa si imbolnavi atat de mult in acest proces. Oamenii au putere asupra ta doar daca au ceva de care tu ai nevoie. Cu cat experimentezi mai mult pacea interioara, cu atat vei avea nevoie de mai putine lucruri si cu atat mai multa putere vei avea. Uneori cei care par sa aiba cel mai mult succes si cea mai multa putere sunt cei mai nefericiti. Este greu sa iti spui ca daca ai ajunge de la 2 miliarde la 3 miliarde vei fi mai fericit. Inainte, cel putin exista mitul conform caruia Succesul aduce fericire. Acum stii mai bine ca nu este asa.”

Matthieu Ricard, unul dintre oamenii al carui nivel de fericire a fost masurat prin fMRI brain scans  si a aratat nivele extreme de fericire, defineste conceptul ca fiind „un sentiment profund de inflorire care rasare dintr-o minte extrem de sanatoasa…nu doar un simplu sentiment de placere, o emotie trecatoare, sau o stare de spirit, ci o stare mintala optima.” (…) fericirea este o abilitate care poate sa fie antrenata. Acel antrenament incepe cu o perspectiva profunda in minte, emotie si experienta noastra legata de fenomene, care apoi faciliteaza practici care maximizeaza starea noastra interioara de bine la un nivel profund, in cele din urma creand o fericire sustenabila.”

Dupa mai mult de 12 ani de meditatie regulata folosind diferite tehnici, cum ar fi Meditatie Transcendentala, Mindfullness sau PQ , dar si folosirea aplicatiilor precum Plum Village, trebuie sa spun ca datorita meditatiei, am o atitudine mult mai pozitiva. Iar sanatatea si fericirea mea s-au imbunatatit semnificativ. Urmatoarea abordare este cea cu care rezonez cel mai mult.

Acesta abordare la care ma refeream, este ca teoria care spune ca fericirea vine doar din interior nu este 100% corecta. Fericirea poate sa vina si din exterior.

Dupa cum am mentionat mai devreme, desi rezonez forte mult cu teoria budistilor si stoicilor, mai exact faptul ca cea mai mare parte a fericirii noaste este in interior, cred ca o putem descoperi si in exterior. In relatiile pe care le avem cu familia si prietenii*, in ajutorul pe care il oferim altora, in acceptarea iubirii din partea celor din jur, in exprimarea recunostintei, in a face bine.     

De asemenea tind sa rezonez foarte mult si cu Dr. Viktor Frankl care spune ca „succesul, exact ca fericirea nu poate sa fie urmarit”; trebuie sa rezulte din ceva si face acest lucru ca efect secundar neintentionat al dedicarii pe care cineva o are fata de o cauza mai mare decat sine sau ca produs secundar al dedicarii fata de o alta persoana. Fericirea trebuie sa se intample, la fel si succesul: trebuie sa o lasi sa se intample prin a nu-ti pasa de ea…cu cat incerci mai mult sa o ai, cu atat nu o vei obtine”

Din pacate, cred ca luam o mare parte din lucrurile „neutre” din viata noastra ca fiind normale – lucruri precum respiratul, faptul ca nu ne doare nimic, faptul ca putem merge, ca ne putem juca cu copii, ca avem destula mancare etc. Si nu pot sa nu ma intreb de ce trebuie sa trecem prin drame pentru a invata sa apreciem mai mult aceste lucuri simple si frumoase?

Hai sa reflectam asupra urmatoarelor lucruri:

  • In primul rand fa o lista cu lucrurile care te fac / te-au facut fericit
  • Pune-le sub semnul intrebarii pentru a te asigura ca nu sunt temporare (cum ar fi sa zicem faptul ca dai jos rucsacul dupa o calatorie lunga)
  • Apoi uita-te pe programul din ultimele 2 luni si analizeaza cat de mult timp si energie ai investit in aceste activitati care te fac fericit si cat de mult ai investit in activitati care crezi ca te fac fericit.

Este ceva care merita?

Putem sa alegem sa fim victime ale „Nu am timpul necesar pentru a avea grija de mine.” sau „Voi fi fericit cand…” sau putem alege sa fim constienti de ce ne face fericiti cu adevarat si sa facem ceva in legatura cu asta. Pentru ca singurul lucru pe care nu il putem cumpara cu banii pe care depunem efort sa ii castigam, este timpul pe care l-am pierdut.  

Sunt curios de gandurile voastre legate de acest subiect, si va las cu doua teste:

Surse